Sa-l plangem vesel ca la inviere?
Sa ardem pajistile mult prea mute
Din lipsa stupilor cu miere?
E oare timpul sa-ngropam trairea
Aprinsa, apriga, dar mult prea trista?
Acum e timpul sa simtim uitarea
Ce-arunca sufletul pribeag in linistea din prispa.
Acum e timpul sa simtim uitarea
Ce-arunca sufletul pribeag in linistea din prispa.
Dar oare timpul e acum sa ne si plangem?
Sau sa invatam pe noi sa ne iubim?
Sa ne-oferim prin stele, mii si sute,
Un car maret de viata si lumini…
Sa ne-oferim prin stele, mii si sute,
Un car maret de viata si lumini…
Ce ne-asteptam cu toti acum a zice?
Mereu a glasuit, prea cald in lumea rece,
Sa facem graul roz sa rada-n spice.
Mereu a glasuit, prea cald in lumea rece,
Sa facem graul roz sa rada-n spice.
Dar si zicand, noi graul roz am innegrit.
Lumina calda-a spicului, si cu speranta sa,
In lanul alb de margarete, trist a mucezit
Zambind mereu, in asteptarea ta...
In lanul alb de margarete, trist a mucezit
Zambind mereu, in asteptarea ta...
Da. Poate-i timpul sa ne mai iertam…
Sa frangem lanturi de ferigi prea-nalte
Ce-nsotesc pamantul plin de flori
Pe care sufletul nu vrea a le cunoaste..
Sa frangem lanturi de ferigi prea-nalte
Ce-nsotesc pamantul plin de flori
Pe care sufletul nu vrea a le cunoaste..
Caci zambetul strengar al unei flori de tei
Va stii mereu sa-ngalbeneasca zarea…
Iar, floarea soarelui va stii sa-nvarta marea
Sadind cu drag peste indragostiti visarea…
Iar, floarea soarelui va stii sa-nvarta marea
Sadind cu drag peste indragostiti visarea…
Si astfel, suflu cald al gandului, naluca
Va sterge tot, zambind, cutreierand visarea
Uitand negreala mortii, rece dar si sluta
Si fie-i data acestui gand mereu uitarea!
Uitand negreala mortii, rece dar si sluta
Si fie-i data acestui gand mereu uitarea!
