Incepe sa ninga iar, flori de cires.
Curand se va coace iar fructul…
Zemos si carnos, rosu, aprins
Dar, oare, te-ntreb:
In bezna-ntunericului…
Ce doare mai splendind?
Ce auzi mai puternic?
Mugurele spargand teapana ramura
Sau fructul inrosind din verdele crud?
Curand se va coace iar fructul…
Zemos si carnos, rosu, aprins
Dar, oare, te-ntreb:
In bezna-ntunericului…
Ce doare mai splendind?
Ce auzi mai puternic?
Mugurele spargand teapana ramura
Sau fructul inrosind din verdele crud?
Incepe sa fie iar albul pe jos…
E alb de caldura, pe piatra prea rece
Prea neagra si trista de-atat vechi alb
Si-atunci, ma intreb:
In raza luminei…
Piatra mai stie ca-I altfel de alb?
Pamantul mai vrea sa-nalbeasca?
Inalbirea de-acum e tot rece si trista
Sau simti cu tarie ca verdele exista?
Incepe sa ninga iar, flori de cires.
Visul verdelui acum e sa fie iar ros
Rosu aprins, dornic, frumos
Din verdele aprig izbind spre albastru!
Pamantului nu-I mai e frica de rece acum
Stie ca albul acum va fi verde apoi ros
Stie ca vantul va bate-acest alb
Si verdele insusi pe el acum creste!
Si atunci va intreb:
In splendoarea culorii…
Ce simte pamantul, vantul,
copacul, lumina si noaptea?
Ce simt ele vesnic rotindu-se in cerc?
Albul de jos facandu-se verde
Verdele-apoi devine incet alb
Ramura goala se face-ntai verde
Verdele apoi se face iar rosu
Rosu cazand iar pe albul de jos
Care luptand devine iar verde…
