Invata picurii de ploaie
Sa te iubeasca-n locul meu..
Si fiecare picatura,
ce-ti va atinge trupul tau,
o dulce-amara sarutare
va inrosi in gandul tau...
de a-ti dori sa stearga golul
sa stinga aspra nepasare
si sa te curete de dor.
Si vei zambi…caci stii-vei pururi
ei sunt o oda pentru tine
din mult aprinsa-mi fierbinteala
desprinse lacrimi-n trup de mine.
Si-ncet, vesnic scursi fiind,
aceeasi stropi prelinsi usor,
se vor topi si te vor face
sa nu ma uiti, sa ma adori.
Caci stii-vei tu ca-s pentru tine,
slugarnici stropi, trimisii mei,
ce dezrobesc din vesnicie
privirea clara-n chip de zei.
Iar cand, in noaptea fara luna,
din norii negrii fara glas,
se vrea pornindu-se-o furtuna
sunt iarasi eu,
prin ce-am ramas!
Si daca dupa o noapte neagra,
Lumina norii-v-alunga
Sa stii iubite, sunt acolo!
Si eu si stropii-n lumea mea!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
sa plutesti fara punct de sprijin in vazduh , ancorat doar de zimbetul ochilor tai
tu vezi lumina flaminda si dornica de ideal , vezi ideea - tot universul e ...doar in tine .
nu pierde nimic din toate astea ,desi te poti prabusi devii iluminat si autentic te individualizezi in caderi abrupte ,in mediocritatile ratiunii zgomotoase ,ca apoi sa-ti stirnesti sufletul in curcubee . esti minunat si drag
ce sens are insusi inaltarea dupa prabusirea in van? daca doar pt ca sa vezi inaltimea de la care sa poti iar sa cazi...mai bine visarea absurdului toamna, de-a ninge prin canicula soarelui, flori de ciresi!
Trimiteți un comentariu