In disperarea aprinsa, dar albastra
A celui care-a fost si nu mai vine
Eu caut acum o pasare maiastra
Sa-si falfaie incet suflu prin mine.
Si dorul neincetat e-n flori de gheata
Si-as vrea sa reaprind ceea ce-a fost
Dar ce folos, cu focul inspre fata
Orice splendinda floare n-are rost!
Si-atunci raman tacuta in visare
Sperand ca focul sa devina rece
In amintirea celui care
Viata mi-a dat, fara sa-mi spuna: trece!
Zambind m-ai invatat ca totul are
Un sens ascuns, dar clar daca iubesti
Pe care sa-l feresti de nepasare
Pastrandu-l pt toti pe care-i ocrotesti.
Iti multumesc pt puterea data
Iti multumesc pt dorinta de a fi
Pt intelepte ganduri, dragostea-aratata
Pt speranta de-a putea zambi.
Sper sa pastram mereu iubirea data
Sa o putem transmite catre fii
Azi era ziua ta, dragule tata
Noi te iubim la fel si-am vrea aici sa fi!
