Daca o clipa zambetul s-ar stinge
Pustie ar fi viata, fara sens
Prin soarele aprins, acuma ninge
Ca alergatul fara-a fi in mers.
Si stand pe prispa amintirii stearsa
O lacrima ti se prelinge incet
E ca o plasa sparta, prea multa dreasa
Prin care se insamanteaza doar otet
O vreme a trecut mult, mult venin
Apoi tacerea a inceput sa-o roada
Si totul s-a amarat cu mult pelin
Fara sa simti ca plasa iar se-innoada
Ai taiat totul pt a izbuti sa treci
Prin neputinta-ti trista fara rost
Semanand boabe goale si prea reci
Intr-un pamant steril,dar tinand post.
Dar s-a rupt iar prea mult uzata plasa
Si ai ramas doar cu a ta acreala
Ce-ai imprastiat-o peste toti, aleasa
Mintindu-i ca aievea, dar era spoiala !
