Te-ai stins asa cum ai trait o viata
Discret si fara sa incurci pe nimeni
Ca primavara-n tinda dimineata
Cand pasarele au uitat sa vina
Te-ai dus zambind cu sufletul impacat,
Sa-i vezi pe toti cei dragi deja plecati
Si-n urma, buni, in lacrimi ai lasat
Pe cei ce astazi plang nemangaiati.
O viata-ntreaga ai muncit cu spor
Si ne-ai crescut prin lacrimi si sudori
Acum ramanem singuri cu mult dor
Si toti speram ca am crescut noi mari
Dar noi suntem inca-n sat, in lazuri.
Cu caprele pe dealuri, prin vale, la izvor.
Ne alintai pe toti, cu tot cu nazuri
Si ne zambeai cu ochii din pridvor.
O, buni draga, nu am ce sa le spun
Celor ce inca te asteapta jucausi.
Ei nu sunt pregatiti sa-si ia ramas bun,
Si-i alinam zambind nepunticiosi.
Iti multumim si te vom pretui mereu.
Imbratiseaza-i strans pe toti din cer.
Cand plansul nostru fi-va tot mai greu
Ne mangaie duios, trimite-ne un inger.
In ritm de-acordeon, bunica draga
Sa-i prinzi la joc pe dragii mei din cer
Si-n glas de doina intr-o lume alba
Iubirea noastra ca le-o spui eu sper!
Ramanem goi in fata neputintei
De a intoarce timpul ce-a trecut
Si orice gand de-al nostru te-a durut
N-a fost nimic din negura vointei.
Ne iarta de n-am stiut sa-ti dovedim
Ale iubirii semne si recunostiinta,
Din inima, din suflet te iubim
Dar ne lipseste cel mai mult putinta!
Te vom iubi mereu!
