S-a stins un simbol al puterii de-a muncii!
S-a stins faclia vie a dorintei de-a trai!
Se odihneste-n tihna dup-o viata demna,
Plina de lacrimi si de multe bucurii.
Bunico, ai plecat spre alta Inaltare,
Avand credinta pura a-Invierii,
Privind in sus spre minunata zare
Si cautand blandetea alinarii!
Cu glasul tremurat, doini-vei la alti ingeri
Iar ochii-ti vor vedea ca in trecut
Picioarele-ti umbla-vor fara plangeri
Iar bratele-ti lucra-vor iar prea mult.
Iar daca-n preumblarea ta prin cer
Il vei vedea pe tatal meu cel drag,
Strange-l la piept, saruta-l tot mereu
Si spune-i ca il asteptam inca in prag!
Azi se ingroapa fiinta, poate prea slabuta,
Noi nu-ti suntem alaturi si e foarte greu!
Nimeni nu te va ingropa in veci, « guruta »
Te vom iubi, vei fi cu noi tot mereu!
