Mi-ar fi plăcut să-ți simt mâna in palmă,
Să-ți mângâi fața, ochii sa-ți sărut,
Să ascultăm o melodie calmă
Să-nvat sa uit cuvântul ce a durut.

Mi-ar fi plăcut sa te alint cu dor,
Să-mi alung gândul de singuratate,
Să-mi spui dorintele-ti de-amor,
Să-ti duc iubirea-n brate mai departe.

Când te privesc, lumina vrea s-ascundă
O lacrimă in ochiul tulburat,
Mi-e dor de foc, de luna cea profundă.
Dar simt. Te lupti. În viață te-am scăpat.

Prin stelele ce sus ne spun povestea,
Prin norii care râd acum prea vii,
Pe pragul ușii te mai văd in noaptea
In jarul focului de când tu stii.

Și sper, că dacă ai simțit ce pot sa dau,
Să știi că ochiii-s vii, chiar dacă triști.
Că, decât picătură fără sens să stau,
Mai bine râu năvalnic să exiști.