Speranta…neghiobie, ciudata si desarta
Te face intru totul sclavul ei sa fii
In ceea ce durerea absurda te ingroapa
Si dorul de nestire te duce dintre vii.
Speranta…nebunie, placuta, dulce-amara
Ca samburii de nuca uscata, putrezita
Cu gustul de pamant, de fructe coapte vara
De soare, de plutire in negarea indragita
Speranta…mitul noptii cu luna plina, albastra
Cu lacrimi imprejuru-i cuprinse-n stele-aprinse
Purtand un chip, un glas de pasare maiastra,
Ochii visati si trupul ravnit in pofte stinse.
Speranta…sensul de-a merge mai departe
Dorinta de-a razbate prin norul mult prea des
Speranta…agonie absurda, dar nedreapta
Iluzia de-avea aripi, sa zburzi prin univers.
