Cu fiecare clipa-a vietii mele,
se zbate iar o aripa in zborul gri,
ce-n lacrima prin dor s-a rasarit
si cu suspine adanci in pieptul rece
ramasa-a atarnand fara de vis.
Cu fiecare batere de inima
a carui zumzet poate doar tu-l stii
imi recladesc o lume a uitarii
prin daruirea-mi trista in visarea
a carui glas mai palpaie-n stomac.
Ciudat cum insusi sensul de negare
putut-a da negarea refuzului de a trai !
Ciudat cum alba putere transparenta
a lacrimii fierbinte pe fata-ncremenita
si-a cladit ea insasi puterea de-a se opri!
Si daca fiorul, inca prea fierbinte si intens,
transforma noaptea somnului ratiunii mele
intr-una mult prea alba si totusi prea aprinsa
eu inchid pleoapa trista de prea mult evident
lasand chiar zborul cel dintai sa-mi recreeze:
Puterea de-a Nega si a Trai
