Dulci aripi ale iertarii,
Invaluiti-mi trupul frant,
Ajuns pe culmea disperarii
Care se-afunda in pamant.
Cand maretia visarii se pierde-n concret,
Si plansul devine singura stare,
Ce ganduri, sperante mai pot sa astept?
Fericirea-e acum o simpla negare.
Uitarea trairii ma-neaca stupid,
Respir doar sa uit noptile negre,
Atingerea, simtul acum sunt un vid,
Pierdute-n ale mintii ascunse tenebre.
Dar, lasa usor capul pe spate...
Deschide doar ochii si simte lumina!
Copiii alearga prin balti colorate
Clipa se-ascunde intr-o haina divina.
Vantul fosneste-n padurea straveche,
Apa se scurge pe pietre vuind,
Fluturii-si cauta mereu o pereche,
Zburand fericiti, ei mor stralucind.
Nimic nu se-ascunde, totu-i al tau!
Deschide doar ochii si simte lumina!
Alearga desculta prin roua spre tau,
Traieste-ti menirea, fiinta sublima!
Atingeti iubitul, saruta-ti copilul,
Arunca-nspre lume cu o mare de flori,
Cand mintea in noapte ti-o fura Strainul
Asteapta si canta sperand pana-n zori!
