Înaltă-ți sufletul spre înaltul cerului
Și ochii ți-i ridică înspre stele
Fii aripa aprinsă a zborului
Si zâmbetul iubirilor grele!
Glasul de dor ascunde-l într-o carte
Și lasă bucuria să se reverse,
Paharul, tu, aruncă-l într-o parte
Veninul să se piardă, să se verse!
Alintă neputința-mi și iubeste-mi
Sufletul și dragostea de viață.
Momentul, tu acuma îl trăiește,
Prezentul stă, râzând-ne in față!
Noi toți speram al negurii trecut
Să-l alungăm cu glasuri cristaline.
Ce daca suntem doar "necunoscut" ?
De viață și iubire suntem pline!
