Înaltă-ți fruntea spre cer
Si zâmbetul fă-l călăuză
Tu arde in aprigul ger!
Fii tu a cântărilor muză!
Iubeste și zboară ușor
Pe căi neatinse, de vară,
Prin foșnet si vuiet de dor
Înaltul in glas il coboară!
Cu frunze pe jos aruncate
Cu ramuri împletite în sus
Pământul în două-l desparte
De jos, rădăcina ți-ai smuls!
Când firul ierbii răzbate
Pământul și pietrele reci
Tu ești în tot ce se poate
În suflu, în apă, prin veci!
Esti tu în tot ce-i deasupra,
Esti tu în tot ce-i mai mult,
Esti tu în tot ce-i mai greu,
Esti tu și cu mine mereu!
