Dezamăgirea tulburilor nopți
In care totul e gri și fără sens...
Oare tu chiar nu vezi cum poti
Nepăsătoare să îmi strici un vers?
Fugind și alungând statornicia,
M-arunci în gol și vidul îl privesc.
Rupându-mi versul, spulberi poezia
Și liniștea plăcerii să iubesc.
Mă duci pe culme, sus mă păcălesti,
Că mă-nțelegi și știi ce vrei să fii.
Uitând ce sunt, afirmi că tu iubești.
Ca o pisică, profiți doar de o zii!
In care, tu te pierzi, fără simțire
Într-ale minții tale judecată
Uitând plăcerea vie din iubire
Uitând dăruirea vieții fără pată.
Sufăr. Că nu vezi cum norii albi
Devin mai grei si se înegresc uitați.
In lacul sufletului meu, nuferii dalbi
Se sting triști, de nepăsare pătați
