O, dulce, bună mamă,
ești pasărea mea Phoenix
Născută, plămădită din foc și din cenușă,
Ce-și flutură iubirea de diamant si onix,
Prin tot ce-n suflet până azi mi-ai strecurat pe ușă.
Ești însăși lupta toată, puterea de-a spera,
Curajul de a spune "da" când "pot" nu-i de-ajuns
Dorința de-a renaște când lupta e prea grea
În tulburarea minții și-n gândul nepătruns.
O dulce, bună mamă,
pe brațele întinse spre văzduh
Când nemurirea vieții mele de mână o țineai
M-ai învățat că-n toate cât timp mai este duh
Mai tremură speranța adusă pe vătrai.
Și lacrimile vieții să le mai las sa cadă
Căci cei ce-mi sunt aproape și cei ce mă iubesc
Nu vor o marionetă de lemn să stea să vadă,
Cei doi copii de stâncă nu vreau să îi cioplesc.
O dulce, bună mamă,
Poate că viața toată putut-a fi mai blândă,
Cu tot ce-n minte-ți, suflet, lăsat-a Dumnezeu
Acum, eu stau gonac sau poate stau la pândă,
Și cât îmi stă-n putință te voi feri de greu.
Îți mulțumesc acum pentru iubirea toată,
Ce mi-ai purtat-o sfântă in fiecare zi,
Mi-ai descifrat destinul ce se învârte roată,
Și-ai pus in el simbolul vieții ce l-ai ales să fi.
