Așteptând agitată efemera visare,
Când somnul nu vrea să mai vină,
Sperând să adoarmă chemarea,
Cu zâmbet pe fața-mi senină,
Le cuprind cu brațele întinse
Le iau, le ridic și le-arunc
Fățarnice glasuri aprinse
Ce speră-n iubirea de prunc.
Aștept, răbdătoare, mintea defectă,
Să-mi lumineze iarăși calea
Să-mi ia din suflet suferința perfectă,
Să-mi pot urma liniștită chemarea.
Încrederea-i scursă pe valea închisă,
Nu pot să mă sprijin cu gândul de stele,
Puterea ca-i jarul pe vatra cea stinsă
In tumultul vieții m-am pierdut printr-a mele.
