Singur în marea de oameni,
Cu gânduri zburând rătăcite.
Singur în valuri de semeni,
Cu liniștea mută de vită.
Singur în casă, la masă,
Aștepți ca sa curgă destinul.
Singur prin lacrimi ce-apasă
Vezi corbi începându-și festinul.
Te-ascunzi și tremuri incet,
Așteptând bucuros încetarea
Durerii născute-n regret
Și-n vuiet sfârșește cântarea.
Asculți bătaia mai rară,
Si inima vrea să se mire
Cum viata aceasta amară
Se pierde în propriile fire.
Ce plânset, ce lacrimi absurde,
Mai curg pe obrazul prea trist!
Ce urlet tăcerea aude,
Când simt ca eu nu mai exist!
