Pe aripa îngerului căzut
Stă viața alături de vise
Și zbiară viitorul tăcut
În zările albe, deschise.
Stăm răvășiți azi de vorbă,
Pe pleoape-i văd fericirea,
De-a arde ca lemnul in sobă,
Spunându-mi ce-nseamnă iubirea.
Ascult priponită de suflet,
Și ochii îi închid liniștită,
Ascund în priviri al meu urlet,
Conștiința o simt iar tihnită.
Bătrân, se ridică în ceruri
Și totuși, atât de ușor...
Tresar, răsucită in cercuri
Zâmbesc. Eu acum pot să zbor.
